top of page

18.04.2017

Dieses Jahr wurde Oster von Katholiken und Orthodoxen am gleichen Tag gefeiert, ein Grund mehr um nach vielen Jahren dieses großes Fest in der Heimat zu feiern. Somit durfte ich nicht die Gelegenheit verpassen, zusammen mit Roxana, Familie Putinelu zu besuchen. Dank meines Arbeitskolleges Pawel Krauza und meiner Schwägerin, konnte ich den Kindern wieder eine Freude bringen. Beeindruckt von der in dem vergangenen Winter organisierten Aktion, hat Pawel für die Kinder der Familie Putinelu, im Kreis seiner Verwandschaft, Klamoten gesammelt. Auch unsere Schwägerin aus Arad hat sich bei der Klamotenspende mitbeteiligt. Zussamen mit Roxana, habe ich für die Kinderpassende Schuhe für den Sommersaison gekauft (außer Baby Nicolae der das noch nicht braucht). Ich war tiefst berührt zu sehen wie sehr die Kinder sich gefreut haben uns wieder zu sehen, dass sie uns nicht vergessen haben. Wirwaren herzlich und sehr ehrlich von den Kindern umarmt. Spruch des Tages gehörte Jesi bei der Schuheübergabe. Mit großem Stolz sagte sie: "die behalte ich für die Schule". Ein besonderes Kind, das weißt zu schätzen was sie hat, auch wenn sie erst 6 Jahre alt ist. Das war für mich noch Mal ein Beweiß was für Werte in der Familie übermittelt werden. Es hat nicht lange gedauert bis viele Sachen anprobiert wurden und der Raum zu einer Modenschau wurde.

05.01.2017

 

Familie Putinelu lebt in Baia de Cris, ein Ort 8 km von Brad entfernt. In einem Land das über sinkender Nachwuchs Zahl klagt, wurde eine 7 köpfige Familie im Stich gelassen. Der Vater, als einziger Familien Ernährer arbeitet als vollzeit Angestellter, die Mutter kümmert sich um die fünf Kinder im Alter von 2 Wochen bis 6 Jahre. Ich habe sie zum ersten Mal am 19.12.2016 kennengelernt, als ich und meiner Frau, zusammen mit der Oma, sie in deren Zuhause besuchte. Dieses Zuhause besteht aus einem maximal 10qm Zimmer, in dem alle schlafen und einem separaten Zimmer das sowohl als Küche, als auch als Bad und Waschraum dient. Fliesendes Wasser gibt es nicht und im Hof befindet sich ein Plumpsklo. 
Von Anfang an habe ich den Eindruck gehabt, dass trotz Schwierigkeiten, die Eltern sich sehr viel Mühe geben, die Kinder gut zu versorgen. Die Fröhligkeit und das Strahlend der Kinder waren eindeutig.

Von den Eltern habe ich erfahren, dass auf Grund von anonymen Meldungen, sich das Sozialamt eingeschaltet und die Familie besucht hat. Es ging hauptsächlich um die Wohnsituation, um die geringe Wohnfläche pro Familien Mitglied. 
Das Sozialamt konnte die Fakten feststellen, hatte aber keine Lösungen. Leider sind die Möglichkeiten der Eltern, den Kindern eine besser Zukunft anzubieten, sehr gering. Nicht weil sie es sich nicht wünschen oder Nichts dafür machen,
sondern weil die Lage in Rumänien es nicht ermöglicht.
Im Herbst wird Jesi eingeschult und nächstes Jahr ist Sebi auch soweit. Ohne ein passendes Zuhause, wird es für die Kinder sehr schwierig sich auf das Wesentliche zu konzentrieren. Ein passendes Zuhause bedeutet für mich genug Raum für lernen, spielen, sich ausruhen, und die Grundbedürfnisse für die Hygiene (fliesendes Wasser, Toilette und Dusche im Haus). Somit ist das nah Ziel für diese Familie die Unterstützung bei der Wohnsituationänderung zu organisieren. Es bleibt die Hoffnung, dass bei Jesis's Einschulung, die Familie sich unter bessere Wohnverhältnisse befinden darf.
 


Nicolae ist der jungste. Er kam am Nikolaustag zur Welt, daher der Name.

Mia ist die zweitjungste. Sie ist zwei Jahre alt. Beim ersten Besuch war sie etwas schüchtern, beim zweiten Mal hat sie die meiste Zeit gelächelt.

Florin ist 3 und Sebi 5. Sie sind beide sehr offen und fröhlich, trotz Erkältung gut gelaunt.

DIe älteste ist Jesi, die 6 Jahre alt ist. Sie ist in die Vorschulklasse im Kindergarten und wird im Herbst eingeschult. Am Anfang war sie zurückhaltend, aber wir kammen ins Gespräch und auf einmal blühte sie auf.

So eine beeindruckende Familie braucht viel Unterstützung. Den Eltern sollte ermöglicht werden den Kinder eine glückliche und sorglose Kindheit anzubieten. Ein dezentes Zuhause, in dem die Kinder harmonisch aufwachsen und sich gesund entwickeln, sollte eine Selbstverständlichkeit sein. Ich bin sicher, dass die Spende eine Entlastung für eine bestimmte Zeit, der Eltern geschenkt hat. 

Da Jesi schon ein Paar Buchstabe gelernt hat, möchte sie allen Mitarbeiter / innen der Firma Takata Ulm die diese Spendeaktion unterstützt haben, die unten stehende Botschaft senden:

Familia_Putinelu_RO

18.04.2017

Anul asta, Pastele a fost celebrat in aceeasi zi atat la ortodocsi cat si la catolici, asa ca, dupa multi ani am fost din nou acasa de Paste. Nu puteam rata ocazia de a face o vizita familiei Putinelu asa ca azi, impreuna cu Roxana, le-am calcat pragul. Prin bunavointa colegului de munca Pawel Krauza si a cumnatilor mei de la Arad, am putut sa fac din nou o bucurie copiilor. Pawel, impresionat de rezultatul campaniei din iarna trecuta, a colectat de la cunoscuti hainute pentru copii, pe care apoi mi le-a inmanat pentru a le duce copiilor familiei Putinelu. Si de la cumnatii mei de la Arad am primit hainute care au ramas de la copii (finutii mei). Pe langa asta, am cumparat si cate o pereche de incaltaminte pentru sezonul cald fiecarui copil (exceptie Nicolae, care inca nu are nevoie),

Am fost foarte impresionati de bucuria copiilor, de faptul ca nu ne-au uitat, de imbratisari. Afirmatia zilei ii apartine lui Jesi, care la vederea incaltamintei a spus "pe astia ii tin pentru cand merg la scoala". Un copil deosebit, care stie sa aprecieze ceea ce are, chiar daca are doar 6 ani. Iar faptul acesta dovedeste o data in plus ca educatia e la ea acasa in sanul familiei.

05.01.2017

 

Familia Putinelu este din Baia de Cris, o localitate aflata la 8 kilometri de Brad. Intr-o tara care se confrunta cu un spor natural negativ, o familie cu 5 copii e lasata de izbeliste. Tatal e cel care asigura venitul familiei in timp ce mama se ocupa de cei 5 copii cu varste cuprinse intre doua saptamani si 6 ani.

I-am intalnit prima oara in 19.12.2016, cand, impreuna cu sotia, i-am vizitat in locuinta lor. Cu totii locuiesc intr-o camera de nu mai mult de 10mp. Din fericire, in cladirea in care au fost lasati sa locuiasca, mai exista o camera pe care au amenajat-o ca bucatarie si baie. Nu au apa curenta, iar toaleta e in fundul curtii. 

Inca de la inceput mi-am dat seama ca, in ciuda greutatilor, parintii au foarte mare grija de copii. Zambetul sincer de pe fata lor spune totul.

Am aflat si ca, in urma unor reclamatii, au fost vizitati de reprezentantii comunei. Reclamatiile se refereau la conditiile in care locuiesc, a spatiului redus pe membru de familie. Din pacate, solutiile din partea primariei comunei Baia de Cris par a fi inexistente.

Din pacate posibilitatile parintilor de a oferi un viitor mai bun celor cinci copii, sunt destul de reduse. Si asta nu pentru ca nu si-ar dori sau nu ar face tot ce le sta in putinta pentru asta, ci pentru ca sistemul ofera sprijin foarte limitat, daca il ofera. De capatai este accesul la sistemul de sanatate si de educatie. Din toamna Jesi va merge la scoala, iar anul viitor va fi randul lui Sebi sa inceapa scoala. Fara un ambient propice educatiei, va fi foarte greu pentru acesti copii sa reuseasca. Ambientul propice include liniste in familie, spatiul dedicat invatatului (camera separata), puterea financiara de a sustine procesul educational, igiena propice, etc. De aceea, telul imediat pentru aceasta familie e sprijinul pentru a se muta intr-o locuinta potrivita in orasul Brad, precum si sprijinul pentru stabilitate in acea locuinta. Cautarile au inceput deja. Sper ca Jesi va incepe scoala la Brad si va avea spatiul care-i va permite sa se dezvolte in liniste si armonie.  

Nicolae e cel mai mic dintre copii. Abia ce a venit pe lume de sfantul Nicolae, de unde si numele.

Mia este a doua cea mai mica dintre copii. Are 2 ani si daca la prima vizita a fost rusinoasa, la a doua e mai tot timpul cu gura pana la urechi. 

Florin are 3 ani, iar Sebi are 5 ani. Sunt doi baieti foarte dezinvolti si mai tot timpul zambitori in ciuda faptului ca sunt cam raciti.

Cea mai mare e Jesi. Ea are 6 ani si e in clasa pregatitoare, iar de la toamna va merge la scoala. La inceput e mai timida, dar intram in vorba si timiditatea dispare. 

Sunt de parere ca o astfel de familie trebuie sustinuta cat mai mult, astfel incat parintii sa poata asigura copiilor o copilarie cat mai fericita si lipsita de griji precum si conditii decente in care sa creasca si sa se formeze. Cele cateva lucruri de stricta necesitate sper ca au reusit sa mai usureze din greutati si  sa aduca putina liniste in sanul familiei Putinelu.

Si pentru ca Jesi a invatat deja sa scrie unele litere, le transmite tuturor angajatilor din cadrul Firmei TAKATA Ulm care au contribuit la reusita aceastei actiuni, mesajul de mai jos:

bottom of page